Tara Hategului te ispiteste cu numeroase obiective turistice. Fie ca vorbim despre manastiri, castel sau lac, frumusetea si originalitatea fiecarui loc te pun in imposibilitatea de a le face un clasament.

        Cand intri in Hunedoara ai tendinta de a te uita dupa castel, insa abia dupa ce urmezi indicatoarele, trebuie sa spun ca sunt indicatoare care te indruma catre castel, il zaresti in departare. Castelul a fost construit in secolul al XV-lea de catre Iancu de Hunedoara, pe o stanca. E pur si simplu superb. Un pod, sub care curge paraul Zlasti, face legatura cu castelul. Biletul costa 8 roni, studentii si copiii platesc 4 roni.In cazul in care vrei sa pleci c-o amintire, adica daca vrei sa faci poze, mai platesti 5roni. Eu am platit desi nu te controleaza nimeni in interior.

        Curtea castelului este superba: zidurile vechi, mancate de timp, turnurile inalte si usile din lemn masiv, pe care se vad urmele trecerii timpului.In curte se afla si o bancuta pe care te poti aseza si intra in atmosfera. In dreapta se afla o usa masiva din lemn, pe care sta atarnat un maner negru, din fier rasucit. Te incumeti si intri, purtat de curiozitate, gasesti o sala plina de arme si un bust al lui Iancu de Hunedoara. Aveti grija insa la cum mergeti prin incapere, mai ales daca este aglomerat. Obiectele expuse sunt inconjurate de stalpi micuti din fier legati cu o panglica intre ei. Daca loviti unul dintre ei cad toti ca niste piese de domino.

         Salile castelului au numeroase ferestre, care au in laterale  perdele rosii legate cu ciucurasi aurii, iar balcoanele sunt "impodobite" cu modele sculptate in piatra. Lumina patrunde timid prin ferestrele din sticla groasa. Iesim din sala si ne orientam catre scarile din stanga. Te pierzi in multitudinea de sali, fiecare cu frumusetea si misterul ei. In una din sali un grup de artisti au diverse obiecte de arta expuse, obiecte lucrate cu profesionalism si daruire. Mie mi-au placut foarte mult, asa ca am plecat cu ceva.

          Urci niste scari si te trezesti intr-o sala imensa. In mijlocul ei niste stalpi  impunatori ating tavanul impresionant. In interiorul salii un domn canta la tambal, iar sunetul rasuna in intreaga incapere. Ai ajuns intr-un hol...poti urca scarile si sa vizitezi o alta incapere, sau le poti cobora, treci printr-o usa mica, trebuie sa te apleci pentru a putea trece, apoi ajungi in alta incapere.

           Iesi in curte, intri intr-o alta incapere care pare a fi o temnita. O cusca mare de metal sta prinsa in perete cu mult deasupra pamantului. O fereastra, undeva sus, lasa o raza de lumina sa se rasfranga pe zidul din fata. Usile sunt din fier. Practic intri pe o usa si vizitezi tot castelul, trecand dintr-o sala in alta, urci scari, cobori scari si te trezesti din nou in curtea castelului. Brusc iti doresti sa o iei de la capat, sa treci din nou prin toate salile.

           Superb loc, plin de mister, frumusete si istorie.

• Castelul Corvinilor (Huniazilor)